luni, 10 ianuarie 2011

ma simteam cumplit de confortabil pe jos , caci era cald si ma intinsesem agonic pe podea .ma simteam ca pe patul lui Procust si stiam ca suferinta asta placuta se va incheia cu un țârâit isteric.
ma bucur ca nu stateam in fata oglinzii , imaginea mea probabil m-ar fi speriat . m-am ridicat si camera era hidoasa ca intotdeauna , pe parchet intinsesem acrilice si trebuia sa plec .am plecat.

***
tropaiam regulat pe treptele umede spre intrare.aceeasi Paula la usa .machiata , zambitoare , imbracata destul de ingrijit si insotita de Claudiu , fratele ei .ma dusesem sa o fotografiez ; nu mi-a zis de ce , dar voia niste poze inainte ca boala sa se agraveze.n-am intrebat-o nimic si am plecat spre parc.

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

sedeam in fata usii .in holul blocului nu exista niciun geam , mirosea a fum si era intuneric . am asteptat cateva minute si am sunat.Paula mi-a deschis.
scuza mea patetica se transformase in adevar.Paula era bolnava si gandeam ca i-ar prinde bine sa ma vada.
-vai , ce surpriza...!ooo , sa aduc sampania.
tusea sinistru si se invartea politicos prin sala.i-am spus ca vin de la Emilian si ca nu vreau sa ma serveasca , iar ea a dat din umeri.

***
vizita asta mi-a facut rau. m-am dus acasa si mi-am aruncat pantofii la intrare.ce viata urata are Paula , e asa trista. atat de trista incat se chinuie teribil sa mimeze fericirea. am suras. mie nu mi-e greu.
Charlotte , sunt surprins de atitudinea ta , s-a rastit la fel de anost ca intotdeauna la mine.

Emilian poarta costum albastru ;cred ca iubeste albastrul .mi-am ridicat umerii si am zambit putin ridicol , caci mi-e la indemana sa ma velnicesc in felul asta. nu l-am urmarit pana la capat .vocea lui rasuna sec pe toti peretii . sunt mucegaiti , iar auriul victorian coloreaza stupid camera.

eu mi-am incrucisat haotic bratele si am trantit ceasca pe masuta.Emilian tine la masuta veche , precum si la alte vechituri pocite .eu il numesc…banal si conventional (mai mult dintr-o satisfactie obscura de-a-l inciuda).

cauta ceva si ma tintuieste dispretuitor , pesemne ca scopul vizitei a fost atins .gaseste telecomanda si aprinde televizorul.

-uite ce tarziu s-a facut…trebuie sa ajung la Paula.

ma prefac fastacita si ma grabesc sa plec.Salut si astept sa mi se ofere paltonul , dar nimic.ies.

fiorul liric profund parodia nemurirea si incet-incet oricare aparenta fusese distrusa.gaseam situatia asta de-a dreptul hilara si imi sfaramase indoielile , chiar daca nu doream a recunoaste . de obicei ma asezam pe canapea si adormeam.apoi trecea tot. ma voiam insa mai desteapta , nu neaprat interesanta . nu eram pustiita , ci luata cu totul , aruncata intr-un fals neant de dispret.