sâmbătă, 8 ianuarie 2011

fiorul liric profund parodia nemurirea si incet-incet oricare aparenta fusese distrusa.gaseam situatia asta de-a dreptul hilara si imi sfaramase indoielile , chiar daca nu doream a recunoaste . de obicei ma asezam pe canapea si adormeam.apoi trecea tot. ma voiam insa mai desteapta , nu neaprat interesanta . nu eram pustiita , ci luata cu totul , aruncata intr-un fals neant de dispret.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu